2. Obiective turistice

2.1 Parcuri și rezervații naturale

Pe teritoriul judeţului Suceava există un număr de 29 de arii naturale protejate de interes national, rezervaţii botanice – Tinovul Șaru Dornei, Tinovul Poiana Stampei, Fânațele seculare de la Ponoare, Frumoasa sau Calafindești, rezervaţii forestiere – Codrul Secular Slătioara, rezervaţii geologice – Petrele Doamnei din Masivul Rarău, rezervaţii paleontologice – Piatra Pinului și Piatra Șoimului Gura Humorului, o rezervaţie ştiinţifică și Parcul Naţional Călimani.

2.2  Biserici și mănăstiri

Trecutul cultural și istoric al Bucovinei reprezintă un model al toleranței etnice, religioase și culturale, în care, alături de români, trăiesc în armonie populații minoritare de germani, polonezi, evrei, armeni, ruși lipoveni.

• Biserici și mănăstiri ortodoxe românești

Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava

Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava (UNESCO) – Biserica a fost începută de voievodul Bogdan al III-lea, fiul lui Ştefan cel Mare, în 1514 şi terminată de Ştefăniţă Vodă, fiul lui Bogdan în 1522. Este construită în stilul bisericilor lui Ştefan cel Mare în plan triconic. Are pridvor închis, pronaos, naos şi altar. Pridvorul este boltit cu o calotă sferică, sprijinită pe arcuri piezişe şi pe două arcuri longitudinale. Fresca în stil bizantin a fost realizată în anul 1534, în timpul domniei lui Petru Rareş.

Mănăstirea Voroneț

Mănăstirea Voroneț (UNESCO) – A fost construită între 26 mai-14 septembrie 1488 de Ştefan cel Mare şi Sfânt. În 1547 i s-a adăugat pridvorul (pictat în exterior), sub oblăduirea Mitropolitului Grigore Roșca. Biserica este o construcţie din zid de piatră, gros de peste un metru, în formă de cruce, cu interiorul împărţit în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul este luminat de o fereastră mare la răsărit şi câte una mică pe laterale. Catapeteasma este din lemn de tisa aurit, uşile împărăteşti fiind o adevărată capodopera de sculptură în lemn. Mănăstirea Voroneţ este numită Capela Sixtină a Orientului pentru marea frescă de pe faţada vestică numită Judecata de Apoi. Albastrul de Voroneţ este considerat de specialişti ca unic în lume şi cunoscut ca şi roşul lui Rubens sau verdele lui Veronese. Pe fondul albastru este reprezentat Arborele lui leseisau Genealogia Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iar pe coloane sunt pictaţi filosofii greco-latini.

Mănăstirea Moldovița

Mănăstirea Moldovița (UNESCO) – În 1532, Petru Rareş a construit actuala mănăstire, la câteva sute de metri sud de o veche mănăstire, căreia i-a dat acelaşi hram: Buna Vestire. A împrejmuit-o cu un puternic zid de apărare înalt de 6 m, gros de 1,2 m, prevăzut cu metereze şi turnuri de pază. Deasupra intrării principale în mănăstire este sculptată în piatră vechea stemă a Moldovei. Biserica este din zid, în plan treflat, cu spaţiul compartimentat în altar, naos, camera mormintelor, pronaos, pridvor închis. Pictura a fost executată în 1537, atât în interior, cât şi în exterior, în tehnică frescă, stil bizantin, cu unele elemente noi, caracteristice şcolii de pictură bisericească din Moldova.

Mănăstirea Sucevița

Mănăstirea Sucevița (UNESCO) – ctitorie a familiei de boieri Movilă de la sfârșitul secolului al XVI-lea. Ieremia Movilă a fost domnitorul Moldovei între 1595 și 1606, perioadă în care măreşte ansamblul religios, adăugând încă două pridvoare deschise (la sud şi la nord) exonartexului bisericii, o casă domnească, ale cărei ruine se văd şi astăzi pe latura de nord a complexului, chilii şi alte anexe. Tot în timpul lui Ieremia, între anii 1595 şi 1596 s-a pictat interiorul şi exteriorul bisericii. Din pictura exterioară remarcăm Scara virtuţilordesfăşurată pe faţada nordică a bisericii, impresionantă prin intensitatea emoţională cu care sunt redate stările sufleteşti.

Mănăstirea Humor

Mănăstirea Humor (UNESCO) – La 15 august 1530 jupân Toader Bubulog, mare logofăt, sluga credincioasă a lui Petru Rareş şi soţia sa Anastasia, au ridicat actuala biserică. Biserica este din piatră în plan triconic, cu ziduri groase de peste un metru. Spaţiul este compartimentat în altar, naos, gropniţă şi pronaos. Altarul este luminat de o fereastră mare la est şi două ferestruici mici, una la proscomidie, alta pe zidul sudic în apropierea catapeteasmei. Aceasta este din lemn, cu o ornamentaţie sculpturală foarte fină. Fresca, a fost realizată de zugravul Toma de la Suceava. Pictura interioară continuă tradiţia iconografică a picturii murale din vremea lui Ştefan cel Mare, punându-se mai mult accent pe caracterul narativ al reprezentării, fapt ce a dus la înmulţirea scenelor şi registrelor (vezi scena Săptămâna Patimilor). La intrarea în biserică, pe peretele vestic ne întâmpină Judecata de Apoi unde apar multe elemente populare specifice locului, cum ar fi buciumul, cobza, ştergarul. În dreapta intrării în naos ne întâmpină tabloul votiv al lui Petru Rareş.

Mănăstirea Probota

Mănăstirea Probota (UNESCO) – a fost ridicată în secolul al XV-lea în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Biserica este zidită în plan treflat, cu interiorul compartimentat în altar, naos, camera mormintelor (gropniţă) pronaos şi pridvor, despărţite prin ziduri de piatră, cu uşi de comunicare între ele. Altarul şi absidele laterale sunt poligonale în exterior şi semicirculare în interior. Pictura din interior a fost executată în tehnica frescă în 1536, cu unele refaceri în 1550 şi restaurată în 1844, când s-au refăcut picturile din altar, încăperea mormintelor şi naos. Numai pictura din pronaos şi pridvor a rămas în cea mai mare parte originală. Pe bolta pridvorului se află scena Judecata de Apoi, pictată prima oară aici şi la Humor.

Biserica Arbore

Biserica Arbore (UNESCO) – a fost ridicată in anul 1502 și poartă hramul ”Tăierea Capului Sf. Ioan Botezatorul”. Biserica Arbore este ctitoria lui Luca Arbore, omul de încredere -portar al Cetății Sucevei în vremea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare.  Biserica are un plan dreptunghiular la exterior, fără turlă. Pornind de la ideea unei biserici de tip longitudinal, silueta elegantă a construcției este accentuată prin prelungirea în exterior a zidurilor laterale spre vest (cu circa 2.5 metri) și unirea lor la partea superioară prin arcadă, obținându-se astfel un spațiu semideschis, ce apare pentru prima dată în arhitectura moldovenească.

Biserica Pătrăuți

Biserica Pătrăuți (UNESCO) – a fost construită în 1487, fiind astazi cea mai veche biserică originală păstrată dintre cele ctitorite de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare. Stilul moldovenescîn arhitectură apare în timpul domniei lui Ştefan cel Mare şi se caracterizează printr-o armonioasă şi originală împletire a elementelor bizantine cu cele latine, cele gotice şi cu elemente specific moldoveneşti. Elementele specific moldoveneşti surprind prin soluţia arhitectonică a turlei de deasupra naosului bisericii. Trecerea de la zidurile bisericii la tamburii turlei se realizează printr-un complex arhitectonic alcătuit din două sisteme de patru arce suprapuse şi intercalate de un tambur de turlă inferior. Pictura exterioară de la Pătrăuţi a fost descoperită în anii ’80 ai secolului trecut.

Mănăstirea Putna

Mănăstirea Putna – prima ctitorie a binecredinciosului Ştefan cel Mare şi Sfânt, care a început a fi zidită la 10 iulie 1466, construcţia bisericii terminându-se în 1469. A avut o istorie tumultoasă, suferind numeroase atacuri și fiind reconstruită și renovată de-a lungul timpului. De la început a fost destinată a fi necropola familiei voievodale, aici se află mormântul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt acoperit cu un baldachin din marmură albă, cu o inscripţie încrustată pe lespede care ne spune că viteazul domnitor este ctitorul şi ziditorul sfântului locaş, alături de soţia sa Maria.

Mănăstirea Dragomirna

Mănăstirea Dragomirna – ctitorie a mitropolitului Anastasie Crimca de la începutul secolului al XVII-lea, biserica este construită din piatră, pe un soclu înalt de 2,5 m în centrul incintei, în plan dreptunghiular îngust (formă de navă), cu absidă semicirculară la est şi pridvor poligonal la vest. Naosul este lărgit la sud şi nord de abside semicirculare. Anastasie Crimca, talentat miniaturist, a pus bazele şcolii de artişti miniaturişti de la Dragomirna, activitate răsfrântă şi asupra altor îndeletniciri: broderie, argintărie. Caracterele şcolii de la Dragomirna s-au impus pe tot parcursul secolului al XVII-lea, conferind artei moldoveneşti un specific inconfundabil.

• Biserici romano-catolice

Biserica „Sfântul Ioan Nepomuk” Suceava

Biserica „Sfântul Ioan Nepomuk” Suceava – biserică zidită în perioada 1820-1822, sfinţită în anul 1836, renovată, altarul sfinţit la 16 mai 2010. După 7 mai 1775, în perioada Administraţiei de ocupaţie militară austriacă au început să vină la Suceava civili pentru organizarea administrativă a teritoriului şi a vieţii comerciale. Numărul catolicilor a început să crească. Repatrierea etnicilor germani din anul 1941 a fost o catastrofă pentru viaţa catolică din Suceava: dacă înainte de această dată era aproape 6.000 de catolici, după această operaţie abia au mai rămas 200 de familii. Ulterior numărul lor a sporit prin aşezarea, în zilele noastre a muncitorilor catolici veniţi la centrele industriale înfiinţate în zonă.

Basilica Minor „Adormirea Maicii Domnului” Cacica

Basilica Minor „Adormirea Maicii Domnului” Cacica – biserică zidită în perioada 1903-1904, sfinţită la 16 octombrie 1904, renovată în perioada 1992-2012, altarul sfinţit la 14 august 2012, declarată sanctuar diecezan la 1 august 1996, sanctuar naţional la 15 august 1997, basilica minor la 14 martie 2000. Din anul 1904 s-a hotărât celebrarea şi participarea oficială la hramul şi pelerinajul de la 15 august. Astfel, cultul icoanei miraculoase a Maicii Domnului de la Cacica şi pelerinajul din solemnitatea Adormirea Maicii Domnuluis-au dezvoltat din ce în ce mai mult, iar numărul pelerinilor din ţară şi din străinătate a fost din ce în ce mai mare.

• Sinagogi

Sinagoga Gah Suceava

Sinagoga Gah Suceava – a fost construită în anul 1870 de către societatea de ajutor mutual (societate de binefacere, în ebraică גמילות חסדים) „Gmilut Hasadim” (abreviată Gah) din Suceava. Societatea mai sus amintită se ocupa cu furnizarea de servicii și sprijin financiar pentru săracii și nevoiașii din întreaga regiune a Bucovinei. Piatra de temelie a sinagogii a fost pusă de către rabinul din Cernăuți, Reb Haim Thirer, care a fost numit Chaim Czernowitzer.

Templul Evreiesc Rădăuți

Templul Evreiesc Rădăuți – Templul Mare din Rădăuți a fost construit în stil maur, fiind o clădire masivă cu două turnuri înalte acoperite cu cupole care conferă clădirii aspectul unei catedrale ortodoxe. Intrarea principală se face pe sub una dintre cele trei arcade care se sprijină pe patru coloane masive. Ferestrele templului sunt circulare, terminate în arcade. Interiorul templului prezintă decorațiuni realizate într-un amestec de stiluri: Renaștere, baroc, maur.

2.3 Cetăți și fortificații

Cetatea de Scaun a Sucevei

Cetatea de Scaun a Sucevei – Cetatea Sucevei, construită la sfârşitul secolului al XIV-lea în apropierea oraşului medieval Suceava, a fost principala reședință a domnilor Moldovei timp de aproape 200 de ani. Ansamblul arhitectonic medieval, alcătuit din castel şi ziduri de apărare, a fost consolidat şi completat în cadrul unui vast proiect, redându-i aspectul impunător, intrat în legendă, dar şi subtila strălucire princiară din trecut. În anul 2016 a fost realizată în Cetatea Sucevei prima expoziţie permanentă care ilustrează teme de mare interes pentru public, precum prima şi cea mai cuprinzătoare prezentare a armelor medievale din Moldova, a blazoanelor domnilor şi boierilor moldoveni din secolele XIV – XVII sau Tezaurul medieval al Moldovei.

2.4  Muzee și case memoriale

Muzeul de Istorie a Bucovinei

Muzeul de Istorie a Bucovinei – Construită la începutul secolul XX, clădirea-monument istoric îşi păstrează faţada aproape neschimbată, în schimb interiorul a suferit numeroase transformări în cursul timpului, mai ales din momentul în care a devenit sediul Muzeului de Istorie. Expoziția permanent are la bază istoria locală, reflectată în numeroasele descoperiri arheologice făcute de-a lungul timpului, dar şi în numeroasele evenimente care au avut ca loc central de desfăşurare teritoriul de astăzi al judeţului Suceava. Numeroasele obiecte de patrimoniu expuse sunt explicate în contextul lor istoric cu ajutorul touchscreen-urilor existente în întreaga expoziţie, completând cunoştinţele vizitatorilor dornici să afle informaţii noi.

Muzeul Satului Bucovinean

Muzeul Satului Bucovinean – Imaginea de ansamblu a Muzeului Satului Bucovinean reflectă organizarea și activitatea complexă a satului tradițional, arhitectura vernaculară a gospodăriilor și a construcțiilor comunitare, a instalațiilor tehnnice care ilustrează ocupațiile, meseriile și meșteșugurile zonei, modul de viață al locuitorilor din Bucovina.  Alături de gospodăriile formate din case și anexe, amplasate de-a lungul ulițelor, în vatra satului, ca centru polarizator al vieții comunității, se regăsesc biserica și clopotnița Vama, crâșma Șaru Dornei și școala Securiceni.

Hanul Domnesc Suceava

Hanul Domnesc Suceava – Clădirea, atestată documentar în anul 1627, a fost casa lui Miron Barnovschi, domnitorul Moldovei, care a donat-o Mitropoliei Sucevei pentru a fi transformată în  han, iar veniturile obținute să fie folosite pentru “luminatul la sfintele moaște”.Construcția a fost consemnată în registrul delimitării proprietăţilor din anul 1786, ca locuinţă pentru membrii familiei imperiale când veneau la vânătoare. În anul 1968 a fost deschisă prima expoziţie permanentă de etnografie structurată pe categorii etnografice, iar în anul 1982, expoziţia permanentă a fost reorganizată după alte criterii muzeografice şi anume prezentarea celor şase zone etnografice ale judeţului Suceava (Fălticeni, Humor, Dorna, Rădăuţi, Câmpulung Moldovenesc, Suceava), parte din ele păstrate și astăzi la etajul clădirii.  Aceste zone se delimitează prin particularităţile decorative ale compoziţiilor şi preferinţelor cromatice, regăsite pe costume şi ţesături, prin ocupaţiile şi meşteşugurile tradiţionale sau prin obiceiurile specifice. Prezentarea interactivă, autetenticitatea obiectelor expuse redau bogăția, unicitatea și valoarea de patrimoniu a colecțiilor etnografice din muzeu, imagine a culturii și civilizației din Bucovina.

Muzeul de Științele Naturii Suceava

Muzeul de Științele Naturii Suceava – Muzeul este amplasat într-o clădire situată în Parcul Central al Municipiului Suceava. Apreciată ca o mare atracţie pentru public, Sala Cristalelor prezintă cele mai frumoase şi valoroase eşantioane de flori de mină existente în patrimoniul muzeului.  doua componentă expoziţională se materializează prin abordarea unor noţiuni fundamentale de ecologie, cu referire la: ecosistem, principalele tipuri de ecosisteme terestre, aspecte sezoniere.Se remarcă dioramele: „Turmă de mistreţi”, „Ursul brun din Bucovina”, „Boncănitul cerbilor”, „Haită de lupi – iarna ”.Pe circuitul expoziţional sunt amplasate monitoare şi alte mijloace audio pentru a reda animalele prezentate în diorame în mediul din natură.

Muzeul memorial Ciprian Porumbescu

Muzeul memorial Ciprian Porumbescu – A fost inaugurat în anul 1971, într-o clădire impozantă de secol XVIII, fost conac al boierului Dimitrie Costin. Amplasat în ambianţa unui vechi şi impresionant parc cu arbori seculari şi cu specii rare, adăposteşte o vastă expoziţie memorial-documentară care evocă, prin exponate originale (pian, violoncel, bagheta de dirijor), mobilier de epocă, fotografii, tipărituri, afişe, piese numismatice sau filatelice, momentele semnificative din viaţa şi activitatea compozitorului Ciprian Porumbescu (1853–1883), întemeietorul muzicii româneşti moderne.

Casa memorială Nicolae Labiș

Casa memorială Nicolae Labiș – Este situată în centrul satului Mălini şi a fost inaugurată în anul 1975, în fosta locuinţă a familiei de învăţători Profira şi Eugen Labiş, părinţii poetului, locul unde a trăit un timp din scurta şi fulgerătoarea sa viaţă Nicolae Labiş, scriind o parte din opera sa. Expoziţia memorială, desfăşurată în patru încăperi, reconstituie tulburător, graţie obiectelor autentice (mobilier, cărţi şi caiete, piese vestimentare, un clopoţel cu „sunet argintiu“, o galenă cu care poetul păstra contactul cu zvonurile lumii, documente, fotografii, afişe etc.), climatul de viaţă şi de creaţie al genialului poet, sugerându-se coordonatele esenţiale ale operei sale şi aportul extraordinar al acesteia la evoluţia liricii româneşti contemporane.